(engl. intruder — intrus, nepoftit) — termen propus de W. Gilbert (1978) pentru a indica secvențele necodante din genele eucariote situate între secvențele codante numite exoni. Intronii sunt prezenți în ARN premesager (în toți precursorii ARN) și sunt eliminați enzimatic din mARN matur (care părăsește nucleul și servește în citoplasmă la sinteza polipeptidei specifice). Într-un heteroduplex ADN-ARN, format între molecula de mARN și gena cromozomală ce a servit la transcripție, intronii apar sub forma de bucle monocatenare perpendiculare pe heteroduplex, reprezentând secvențe din genă care au fost eliminate din mARN. Intronii există în majoritatea genelor eucariote (care sunt discontinue; genele procariote sunt continue, neavând introni. Obișnuit, secvențele necodante ocupă cea mai mare parte din genă (80 — 95% din lungimea ADN corespunzător genei). V. EXONI.