În general, la genurile animalelor, mare parte din organe au o formă deosebită; unele se aseamnă după poziția și funcția lor, iar în esență sunt de natură (origine) deosebită (organe analoage în limbajul actual), altele sunt de aceiași natură, dar deosebite ca formă (adică organe omoloage în limbajul actual).

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Page:  1 2 3 4 5 6... Next »
Termen Definiție
ECDYSIS

(NĂPÂRLIRE) (gr. ekdysai – a despuia, a năpârli) – fenomen caracteristic unor grupe de organisme: artropode, reptile, care constă în plesnirea, ruperea și eliminarea periodică a cutic...

ECHILIBRU GENETIC (ECHILIBRU HARDY- WEINBERG)

starea unei populații mari panmictice (indivizii se împerechează la întâmplare) în care frecvența genelor și a genotipurilor se menține constantă (în echilibru) generații succesive.

ECHINODERME

încrengătură (Echinodermata) de animale nevertebrate marine, din care fac parte clasele Crinoidea (crini-de-mare), Holothuroidea (castraveți-de-mare), Asteroidea (stele-de-mare), _Ophiu...

ECLOZIUNE

(lat. e — afară, ieșit; clausus — a se separa de) — ieșirea puiului sau a larvelor din ou în urma proceselor determinate de incubație.

ECOLOGIE

gr. oikos — toată casa, toți locatarii; logos — știință) — ramură a biologiei care are ca obiect studiul relațiilor dintre organisme, plante și animale și cu mediul lor de viaț...

Page:  1 2 3 4 5 6... Next »