baze purinice și pirimidinice a căror structuri diferă foarte puțin de aceea a bazelor azotate normale din acizii nucleici. Analogii purinici: paraxanthina, theobromina, nebularina etc. și pirimidinici: 5-bromuracilul și 5-bromdezoxiuridina, pot fi încorporați în acizii nucleici în locul constituenților normali, fără să distrugă capacitatea lor de replicare (a ADN și ARN viral). Datorită acestei proprietăți bazele analogice sunt utilizate în cercetările de genetică ca factori mutageni.