țesut vegetal mecanic, alcătuit din celule moarte, cu lumen mic, cu pereți îngroșați și obișnuit lignificați care le conferă rezistență la îndoire, compresiune etc. Este răspândit sub epidermă, în jurul fasciculelor conducătoare etc. După celulele componente, sclerenchimurile pot fi de două feluri: sclerenchim fibros, alcătuit din celule sau fibre elementare, foarte lungi și subțiri, cu lumen mic și cu capetele subțiate caic apar izolat sau grupate în fascicule. Poate fi inclus in țesutul lemnos (intraxilemic), când pereții celulari sunt îngroșați și lignificați sau în periciclu și liber (extraxilemice), când pereții fibrelor elementare pot fi lignificați (la cânepă) sau celulozici (la in). Datorită însușirilor lor: elasticitate, rezistență la torsiune și tracțiune, fibrele extraxilemice reprezintă o valoroasă materie primă pentru industria textilă, a hârtiei etc.; sclerenchimul scleros (sclereide), cu celule nu prea lungi sau aproape izodiametrice, cu pereții foarte îngroșați și lignificați, de unde și denumirea de „celule pietroase”. Sclereidele sunt prezente, singure sau grupate, în nodulii diferitelor fructe (gutuie, pară etc.) sau în învelișul unor semințe (cais, cireș, prun etc.).