(gr. osteon - os; kytos — celulă) — celulă osoasă, matură, formată prin diferențierea osteoblastelor și care posedă prelungiri citoplasmice. Care se anastomozează cu prelungirile...

(gr. osteon - os; klan — a rupe) — celulă multinucleată cu rol în decalcifierea spațiilor intercelulare osoase; contribuie la remodelarea oaselor în timpul creșterii.

(lat. ostiolum — ușă mică) — por sau deschidere mică în corpii de fructificare la ciuperci (picnidii, peritecii), la alge (conceptaclu), în antere, prin care sunt eliberați sporii sau ...

(lat. ostium — ușă) — deschidere asemănătoare gurii; deschiderile (porii) în pereții corpului, la spongieri, pe unde intră în cavitatea gastrală apa cu alimente (microorganisme, part...

(gr. ous, otos — ureche; kystis — vezică) veziculă auditivă sau cu rol în echilibru la nevertebrate; la vertebrate, vezicula auditivă embrionară. V. STATOCIST.