(lat. vita) — mod de comportare a materiei, ordonat conform anumitor legi și bazat nu pe tendința de a trece de la ordine la dezordine, ci pe menținerea unei ordini preexistente (după E. Schrödinger, 1887—1961, din lucrarea What is Life? apărută în 1956). Viața se transmite printr-o părticică a părinților, care se desprinde de ei pentru a crește și a se multiplica pe cont propriu, pentru a reproduce o organizare asemănătoare aceleia din care făcea parte și pentru a-și dobândi autonomia. Pentru a sublinia legătura dintre generațiile succesive R.L.C. Virchow (1821— 1902) afirma că „viața naște din viață și numai din ea, iar celula este aceea care asigură continuitatea viului...” Viața reprezintă o formă superioară de mișcare a materiei, mișcarea biologică (deosebită de mișcarea mecanică, fizică și chimică), care a rezultat din organismele originare prin evoluție, sub influența selecției naturale; se caracterizează prin metabolism și autoreproducere, care reprezintă acea entitate dintr-un animal sau dintr-o plantă care face ca acestea să fie altceva decât un obiect, iar biologia sau știința vieții, altceva decât fizica; proprietățile vitale ale unei ființe sunt vremelnice, în timp ce proprietățile fizice ale materiei sunt eterne. La baza vieții stă ereditatea sau proprietatea de a reproduce structuri și reacții prin intermediul procesului de înmulțire.