ADN-ul este substanța ereditară - materialul genetic, substratul chimic al eredității atât la virusuri cât și la sistemele biologice celulare.

L. Gavrilă (1981)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
VENĂ

(lat. vena) — vas sanguin care transportă sângele de la capilare (care se află în diverse țesuturi) la inimă (în atrii). Obișnuit, venele profunde au același traiect ca și arterele, dar se găsesc în număr dublu. Au pereții subțiri și moi, sunt ovale, iar prin ramuri colaterale se anastomozează; de-a lungul lor venele conțin valvule care asigură circulația centripetă a sângelui (de la periferie către inimă). Sângele venos (cu excepția aceluia care circulă de la plămân spre inimă și care este sânge arterial, oxigenat) din cauza bioxidului de carbon, preluat la nivelul capilarelor, are o culoare mai închisă. Se distinge un sistem al micii circulații venoase realizat prin venele pulmonare care se deschid în atriul stâng (prin care sângele oxigenat în alveolele pulmonare este transportat la inimă) și un sistem al marii circulații venoase în care sunt implicate venele cave, care se deschid în atriul drept; vena cavă superioară colectează sângele ce se întoarce din partea corpului anterioară diafragmului (cap, gât, membre anterioare, organele din cutia toracică), iar vena cavă inferioară colectează sângele de întoarcere din partea corpului, situată posterior diafragmului (ficat, rinichi, organe genitale, membrele posterioare etc.). Vena portă colectează sângele încărcat cu substanțe alimentare de la nivelul organelor digestive (splină, pancreas, stomac, intestinul subțire și alte organe digestive abdominale; cu excepția ficatului) pe care-l transportă la ficat (în care are loc prelucrarea și, eventual, depozitarea substanțelor alimentare).

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): VENA