situația în care efectul fenotipic a două alele în stare heterozigotă (ex. Aa) este superior în comparație cu fenotipurile determinate de homozigoții AA și aa. Una dintre teoriile care încearcă să dea o explicație fenomenului de vigoare hibridă (heterozis) consideră că superioritatea hibridului F1 față de părinții homozigoți este determinată tocmai de fenomenul de supradominanță.