(lat. oculus) — 1. Organul vederii. Variază mult de la un grup la altul de animale de la oceli (meduze, viermi), la ochiul complex, existent la vertebrate și cefalopode; la aceste ultime două grupe ochiul are asemănări de convergență. Insectele și crustaceele au ochi compuși care se caracterizează prin aceea că celulele retiniene și celulele pigmentare nu formează pături uniforme, ci sunt dispuse în grupe sau elemente separate, denumite omatidii, fiecare dintre acestea funcționând ca un ochi simplu, de unde si denumirea de ochi compus dată ochilor acestor artropode. Fiecare omatidie corespunde unei singure fațete a corneei (deci ochii sunt fațetați), numărul acestora putând varia de la o singură fațetă (la furnicile lucrătoare) la peste 20 000 la insectele bune zburătoare. În funcție de structura ochiului și de distribuția pigmentului între omatidii, ochiul poate forma: a) — imagini prin apoziție, când fiecare omatidie recepționează numai acele raze luminoase care cad paralel cu axa ei lungă (fiecare dintre omatidii primind imaginea unui singur pune luminos), ca urmare, imaginea în ansamblu este alcătuită din puncte izolate așezate unul lângă altul (vedere în mozaic); b) — imagini prin superpoziție, în care celulele vizuale ale unei omatidii pot recepționa două tipuri de raze, în linie dreaptă și oblică; ca urmare se obține o imagine suprapusă în superpoziție. Obișnuit, vederea prin apoziție este proprie insectelor diurne, iar vederea prin superpoziție este caracteristică insectelor nocturne și crepusculare; între aceste două tipuri există forme de trecere. La om, ochiul este un organ pereche, format din: glob ocular și organe anexe ale globului ocular. Globul ocular se găsește în orbită, fiind format din tunici — tunica fibroasă externă (alcătuită din sclerotică și cornee), tunica vasculară mijlocie coroidă, corp ciliar și iris) și tunica nervoasă internă (retina sau tunica nervoasă) — și medii refringente corneea, cristalinul, umoarea apoasă și corpul vitros (care formează sistemul dioptrie al ochiului). Organele anexe ale globului ocular sunt: organele de mișcare (mușchii globului ocular) și organele de protecție (sprâncene, pleoape și aparatul lacrimal). Sub acțiunea excitantului specific, lumina, ochiului funcționează în felul următor: razele de lumină, pătrunzând prin cornee în interiorul globului ocular, sunt refractate, potrivit legilor refracției, de către mediile refringente ale globului ocular și formează pe retină, imaginea obiectului așezat în fața ochiului, fiind un sistem convergent, sistemul optic al ochiului formează o imagine reală, răsturnată și mai mică. 2. La plante, mugurele unui tubercul, a unei ramuri.