OCEL - Biologie generală

$Biologie generală$

Dacă unii au considerat acum câțiva ani că epoca de aur a marilor descoperiri în biologia moleculară a fost depășită, cea mai recentă, aceea a genelor „divizate”, arată că, din contra, ideile cele mai solid înrădăcinate sunt deschise discuțiilor și că organizarea vieții este chiar mai neașteptată și mai pasionantă decât s-a putut imagina.
A . Danchin & P. Slonimski (1956)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,

Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z

Termen	Definiție
OCEL	(lat. ocellus — ochi mic) — receptor elementar de lumină, prezent la nevertebrate (arahnide, miriapode, la multe insecte). La insecte, ocelii sunt de două tipuri: oceli dorsali sau primari (în număr de pînă la 3) specifici adulților și nimfelor, și oceli laterali (stemate: de la o singură pereche până la 6 — 7 perechi), care se întâlnesc de regulă la larve. La plante, celulă mare din epiderma frunzei specializată pentru recepția luminii.

Termen

Definiție

OCEL

(lat. ocellus — ochi mic) — receptor elementar de lumină, prezent la nevertebrate (arahnide, miriapode, la multe insecte). La insecte, ocelii sunt de două tipuri: oceli dorsali sau primari (în număr de pînă la 3) specifici adulților și nimfelor, și oceli laterali (stemate: de la o singură pereche până la 6 — 7 perechi), care se întâlnesc de regulă la larve. La plante, celulă mare din epiderma frunzei specializată pentru recepția luminii.