Pe drept cuvânt se poate spune că, în realitate un animal aerian nu trăiește în aerul atmosferic, peștele în apă sau un vierme tericol în nisip. Atmosfera, apele, solul reprezintă abia al doilea înveliș în jurul substratului vieții, apărat de lichidul sanguin, care circulă pretutindeni, formând o primă incintă în jurul tuturor particulelor vii.

Cl. Bernard (1850)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
EMBRIOGENEZĂ

(gr. embryon; genesis — descendență) — procesele prin care se formează embrionul; dezvoltarea embrionului din zigot (celula-ou). La animale, embrionul ia naștere prin segmentarea zigotului, trecând prin trei stadii: morulă (o aglomerare de celule), blastulă (un fel de veziculă cu un strat de celule dispuse la suprafață) și gastrulă (rezultată din invaginarea peretelui blastulei și formarea a două straturi sau foițe de celule: ectodermul și endodermul; la majoritatea metazoarelor între cele două foițe, din endoderm, se dezvoltă a treia foiță: mezodermul). Din aceste foițe se dezvoltă țesuturile și organele.