Emil Pop

Emil Pop, (1897—1974) întemeietorul palinologiei româneşti.

Marele savant român s-a născut la 13 aprilie 1897 la Alba Iulia unde urmează şcoala primară. Studiile liceale le termină la Braşov în 1915. În anul 1923, urmează cursurile Facultăţii de ştiinţe a Universităţii din Cluj, pe care le termină în mod strălucit, obţinând diploma de licenţă cu distincţie. În anul 1928, la aceeaşi facultate obţine diploma de doctor în ştiinţe cu menţiunea „magna cum laude”.

Profesorul Emil Pop funcţionează o perioadă ca profesor de ştiinţe naturale la liceul „Mihai Viteazu” din Alba Iulia şi la seminarul pedagogic universitar din Cluj. Din 1920 activează în învăţământul superior, fiind numit preparator la catedra de botanică sistematică a Universităţii din Cluj.

Treptat urcă apoi întreaga ierarhie din învăţământul superior, fiind numit în 1922 asistent, în 1926 şef de lucrări, în 1939 conferenţiar, iar în acelaşi an profesor de fiziologia plantelor.

În întreaga sa activitate didactică el a pregătit numeroase serii de studenţi în domeniul botanicii şi fiziologiei vegetale.

În anul 1955, profesorul Emil Pop este ales membru al Academiei, unde a desfăşurat permanent o intensă activitate.

La stăruinţa sa se organizează Centrul de cercetări biologice din Cluj al Academiei şi mulţi ani conduce Secţia de biologie a Academiei Române.

O contribuţie de seamă aduce şi în Comisia pentru ocrotirea maturii în România şi în Consiliul naţional al cercetării ştiinţifice.

Făcând parte din numeroase delegaţii, a reprezentat ţara noastră la reuniuni științifice din străinătate şi a fost membru al mai multor organizaţii ştiinţifice internaţionale.

Pentru merite deosebite în activitatea pe care a desfăşurat-o i s-au decernat o serie de distincţii printre care menţionăm Ordinul muncii CI. I, Meritul ştiinţific CI. I şi titlul de Om de ştiinţă emerit.

În rodnica şi multilaterala sa activitate ştiinţifică, problema care l-a preocupat cel mai mult a fost aceea a mlaştinilor de turbă din ţara noastră. Cercetările în acest domeniu au fost încununate prin apariţia monografiei intitulată: „Mlaştinile de turbă din România” (1960). Folosind datele cunoscute anterior, la care a adăugat rezultatele propriilor sale cercetări, profesorul Emil Pop a descris toate turbăriile ţării noastre.

Din cele 480 de turbării existente în ţară, cele mai multe au fost descoperite de el. Aceste turbării au fost grupate în mod ştiinţific, după modul lor de formare. Astfel au fost identificate peste o sută şaptezeci de turbării eutrofe, cu o suprafaţă de peste 5 700 ha, şi un număr de peste 260 de turbării oligotrofe, cu o suprafaţă de peste 1 300 ha.

În turbăriile din ţara noastră, profesorul Emil Pop a analizat polenul fosil, conservat aici în bune condiţii, datorită mediului acid. Analizând acest polen, academicianul Emil Pop a putut reconstitui istoria vegetaţiei ţinuturilor ţării noastre, din vecinătatea turbăriilor. Aşa de exemplu, el a ajuns la concluzia că în jurul turbăriilor din sudul Transilvaniei au fost perioade interglaciare cu păduri de molid, urmate de păduri de fag, după care au urmat din nou păduri de molid şi de brad. Clima este ceva mai călduroasă în timpul extinderii pădurilor de fag şi mai rece când s-au extins pădurile de conifere. La sfârşitul ultimei perioade glaciare pădurea a constat mai mult din pinete, cu apariţia sporadică de molid. În perioada postglaciară se distinge o fază de păduri cu pin şi molid, o fază de pin cu stejar şi alun şi o fază cu fag, care dăinuie şi azi, mai ales, în Carpaţii Orientali.

Profesorul Emil Pop se ocupă şi de posibilităţile folosirii turbăriilor ţării noastre, pentru: combustibil, îngrăşăminte chimice şi tratarea unor boli.

La propunerea sa, mai multe turbării care conţin relicte glaciare au fost declarate monumente ale naturii.

El a publicat numeroase lucrări în domeniul fiziologiei vegetale şi a explicat trecerea substanţelor, elaborate de la planta gazdă la vâsc, iar cu ajutorul izotopilor radioactivi a urmărit pătrunderea unor substanţe minerale în cariopse şi seminţe. În ultimii 20 de ani ai vieţii sale, profesorul Emil Pop şi colaboratorii săi au efectuat o serie de cercetări de citofiziologie vegetală. Ele sunt orientate în următoarele două direcţii: mişcarea protoplasmei şi coloraţii vitale.

Emil Pop a adus contribuţii de seamă şi în domeniul istoriei biologiei, publicând viaţa şi opera marilor botanişti români şi străini, evidenţiind contribuţia lor la introducerea curentelor progresiste de cercetare în ţara noastră.

El a fost cunoscut ca un eminent ocrotitor al monumentelor naturii şi un pasionat popularizator al ştiinţei. A ţinut conferinţe de biologie în diferite localităţi din ţară şi a publicat articole şi broşuri pe înţelesul maselor mari de cititori.

Profesorul Emil Pop a reprezentat un mare şi erudit botanist care şi-a sacrificat întreaga energie, până în ultima clipă a vieţii (14 iulie 1974, Cluj), pentru ridicarea prestigiului biologiei româneşti.

Prev Next Marcello Malpighi s-a născut la Bologna, în anul 1628, oraș în care își va termina studiile universitare și, ulterior, în anul 1656 va deveni profesor la aceeași universitate. Având o fire ... Read more

Tweet