primul vaccin anti-cancer experimentat protejează împotriva virusului polyoma, un virus ADN cancerigen pentru șobolan (nu și pentru om). Acest vaccin anti-cancerigen numit „MT” previne îmbolnăvirea la mai mult de 90% dintre animalele infectate după vaccinare și determină regresiunea definitivă a tumorilor la aproximativ 50% dintre animalele bolnave vaccinate. Ca model pentru crearea acestui vaccin anticancer a fost luat un vaccin antirabic revoluționar, creat recent (1987), constituit din virus rabic viu, dar atenuat, ieftin (o doză în jur de 1 FF) și cu administrare orală (vaccinul antirabic uzual, constituit din virus rabic omorât, are două mari dezavantaje: se administrează prin injectare subcutanată sau intradermic și este foarte scump; o doză pentru uz uman 300 FF). Capsida virusului rabic include un genom alcătuit dintr-o catenă de ARN (retrovirușii conțin tot ARN), care poartă 5 gene, ce codifică 5 proteine, simbolizate: G, L, M, NS, N. Proteina G corespunde antigenilor virali și este dispusă pe suprafața capsidei asemenea unor țepi (spiculi). Această proteină G, la indivizii la care este administrată, induce sinteza anticorpilor, care conferă o protecție eficace contra tuturor infecțiilor eventuale cu virus rabic. Prin izolarea din genomul virusului rabic a genei G (a segmentului de ARN viral pentru gena G), transcrierea acestui segment în ADN viral și donarea în E. coli au fost obținute numeroase copii din gena G (din ADN) care a fost apoi inclusă într-un virus vector cu genom ADN, virusul vaccin viu manipulat, care sintetizează proteina G ce induce sinteza de anticorpi contra turbării; („virusul vaccin” este reprezentat de virusul variolei bovine care permite vaccinarea contra variolei umane și care servește ca „mamă purtătoare” a altor vaccinuri). Această tehnologie a permis obținerea vaccinului antipolyoma. Acest vaccin anticancer este constituit dintr-o genă izolată, din genomul ADN al virusului polyoma, gena codificatoare pentru proteina antigenică tumorală MT susceptibilă de a antrena o reacție imunitară eficace la șobolan, încorporată într-un alt virus, care-i servește ca vector, virusul vaccin. Prin injectarea acestui virus vaccin la un șobolan, gena virusului polyoma se exprimă inducând sinteza proteinei tumorale care este recunoscută de către sistemul imunitar al animalului ca străină producând contra ei anticorpi. Virușii HIV, producători ai SIDA, fiind retroviruși, posedă un genom alcătuit din catene de ARN, înglobate într-o anvelopă sferică proteică, care are o mare putere antigenică, declanșând o reacție imunitară puternică cu producția masivă de anticorpi. Cercetătorii au avut ideea de a izola din genomul HIV gena codantă pentru proteina constitutivă a acestei anvelope (gena env). Această genă ARN a fost duplicată în ADN (cADN), structură ce permite integrarea în genomul ADN al virusului vector-vaccin. Inoculat în celule aflate în cultură in vitro, virusul vaccin astfel manipulat a produs proteina ENV a HIV care a declanșat sinteza de anticorpi împotriva virusului SIDA. Vaccinul anti-SIDA este testat pe animale mici de laborator și, probabil, pe voluntari. Se speră că acest vaccin va putea servi și în tratamentul bolilor autoimune cauzate de către o reacție anormală a sistemului imunitar ce se îndreaptă contra țesuturilor proprii.