organ celular, descoperit, în 1953, de biologul american de origine română, G. E. Palade. Ribozomii iau naștere prin disocierea microzomilor. Au un diametru cuprins între 140—230 A și sunt formați din rARN și proteine într-un raport aproximativ de 60:40. Numărul lor în celulă este deosebit de mare (de ex. la Escherichia coli există între 10 000 și 30 000 de ribozomi, iar în citoplasma celulelor plantelor superioare pot exista până la câteva milioane de ribozomi). La Escherichia, ribozomii sunt clasificați după constanta de sedimentare (S) în patru clase: 30 S, 50 S, 70 S și 100 S (la eucariote: 40 S, 60 S și 80 S). Dintre acestca, clasa 70 S (respectiv, 80 S) de forma unei ghinde, alcătuită din două subunități, una de 30 S, cealaltă 50 S (80 S este format din subunitățile 40 S și 60 S), este activă în sinteza proteinelor — în translație — formând cu mARN complexe poliribozomale la nivelul cărora are loc decodificarea mesajului genetic. Un ribozom inclus în poliribozom are două poziții active în translație: prima — poziția P pentru prinderea complexului peptidil-tARN, a doua — poziția A pentru atașarea aminoacilului — tARN. La procariote, subunitatea mai mică a ribozomului, 70 S conține o moleculă de rARN de 16 S, iar subunitatea mare conține o moleculă de rARN de 25 S și una 5 S (la eucariote rARN în subunitatea 40 S este 18 S, iar în subunitatea 60 S este 25 S, alta 5 S). În celulele plantelor, alături de ribozomii citoplasmici (80 S) există ribozomi și în plastide (70 S) și mitocondrii (78 S;) prezente și in celulele animale) în care rARN are valori caracteristice: 16 S; 23 S, 5 S, respectiv 18 S; 24 S; 5 S. În procesul transcripției rARN la plante și animale (spre deosebire de procariote) sunt sintetizate molecule precursori mult mai mari decât moleculele funcționale (18 S și 25 S), astfel, în medie, molecula precursor a rARN la eucariote are 45 S. V. CELULĂ.