(gr. paralângă, alături de; engchyma — infuzie) — 1. Ţesut vegetal, alcătuit din celule vii, mari, în general izodiametrice, cu pereții celulozici subțiri, în citoplasma cărora se găsesc numeroase plastide precum și diverse incluziuni. Conține spații intercelulare pline cu aer. Funcțional pot fi: parenchime asimilatoare (ex. mezofilul frunzelor, alcătuit din parenchim palisadic și parenchim lacunar), parenchim de absorbție (pentru apă și substanțe hrănitoare), parenchim de depozitare (pentru substanțe organice: endospermul, cotiledonul; pentru apă: frunze și tulpini suculente bogate în celule acvifere; pentru aer: frunze și tulpini prevăzute cu spații intercelulare mari, caracteristice plantelor acvatice etc.). 2. La animale, noțiunea de parenchim indică substanța fundamentală a unui organ, care are însușiri fiziologice caracteristice și care alternează cu celule conjunctive (ex. parenchim pulmonar).