Virusul poate fi privit, pe planul „esenței” sale, ca un sistem în care „viul și „ne-viul” se întrepătrund într-o unitate dialectică a contrariilor. Lumea virusurilor poate fi concepută, deci, ca un moment al continuității și discontinuității dintre materia „vie” și „ne-vie“.

M. Georgescu & Maria Mateescu (1978)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Page:  « Prev 1 2 3 4 5 6... Next »
Termen Definiție
PALEOBOTANICĂ

(gr. palaios — vechi) — ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor fosile.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): PALEOBOTANICA
PALEOCEN

epocă din terțiar care, în unele clasificări, precede cu circa 5—10 000 000 ani eocenul, în alte clasificări este sinonimă cu eocenul.

PALEOLITIC

perioadă din preistoria omenirii care începe odată cu apariția omului și este situată în epoca de piatră (între eolitic și neolitic), când omul primitiv (pitecantropul, omul de Heidelber...

PALEONTOLOGIE

știință care studiază formele de viață preistorice și din toate epocile geologice pe baza fosilelor plantelor (paleobotanica) și animalelor (paleozoologia).

PALEOZOIC

cea de a doua eră în istoria Pământului, situată între precambrian și mezozoic, și care începe în urmă cu circa 600 000 000 de ani și durează circa 350 000 000 — 400 000 000 ani. Cup...

Page:  « Prev 1 2 3 4 5 6... Next »