M. Georgescu & Maria Mateescu (1978)
Termen | Definiție |
---|---|
PALEOBOTANICĂ |
(gr. palaios — vechi) — ramură a botanicii care se ocupă cu studiul plantelor fosile. Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): PALEOBOTANICA
|
PALEOCEN |
epocă din terțiar care, în unele clasificări, precede cu circa 5—10 000 000 ani eocenul, în alte clasificări este sinonimă cu eocenul. |
PALEOLITIC |
perioadă din preistoria omenirii care începe odată cu apariția omului și este situată în epoca de piatră (între eolitic și neolitic), când omul primitiv (pitecantropul, omul de Heidelber... |
PALEONTOLOGIE |
știință care studiază formele de viață preistorice și din toate epocile geologice pe baza fosilelor plantelor (paleobotanica) și animalelor (paleozoologia). |
PALEOZOIC |
cea de a doua eră în istoria Pământului, situată între precambrian și mezozoic, și care începe în urmă cu circa 600 000 000 de ani și durează circa 350 000 000 — 400 000 000 ani. Cup... |