(gr. olekranon — vârful cotului) — apofiză sau proeminență osoasă la extremitatea superioară și posterioară a ulnei, care formează vârful cotului și servește la inserția mușch...

(lat. olfactus — a mirosi) — care se referă la simțul mirosului. Mirosul, determinat de un grup de excitanți adecvați, din mediu, este perceput de analizorul olfactiv (un analizor chimic ...

epocă superioară a paleocenului situată în urmă cu circa 40 000 000 — 30 000 000 de ani; în oligocen a avut loc dezvoltarea mamiferelor superioare; dintre antropoide au apărut _Proplio...

clasă (Oligochaeta) de anelide dulcicole și terestre, formată din circa 2 400 de specii, lipsite de parapode și cu puțini cheți; cuprinde viermii inelați, în tegumentul cărora sunt înfi...

(gr. oligos — puțin; genos — descendent) — (despre o caracteristică ereditară) care este controlată de un număr mic de gene. V. MONOGENIC, POLIGENIC.