John Ray
Ilustrul naturalist englez s-a născut în 1628, la Black-Notley, și a murit în același oraș în 1704.
Deși urmează teologiei, Ray renunță la această carieră și se dedică, în întregime, cercetărilor biologice, sprijinit foarte mult de prietenul său, zoologul F. Willoughby.
Din călătoriile științifice în Europa de-a lungul Mediteranei, în Anglia, Germania, Franța și Italia, el recoltează un bogat material botanic și zoologic. Înzestrat cu o putere de muncă neobișnuită, cu o inteligență remarcabilă, Ray urmează în botanica drumul trasat de Jung, încercând să sintetizeze toate cunoștințele în mare sa operă „Methodus plantarum nova” („Metoda nouă a plantelor”), apărută în anul 1682. În această lucrare acesta fixează cu precizie poziția monocotiledonatelor și a dicotiledonatelor.
În perioada anilor 1686-1704, John Ray publică principala sa lucrare de botanică intitulată „Historia plantarum” („Istoria plantelor”), în trei volume, în care descrie toate plantele cunoscute până la el (aproximativ 18.665 de specii). John Ray utilizează în clasificarea plantelor, numeroase criterii, studiind cu atenție părțile principale ale plantelor precum: dispoziția ramurilor și a frunzelor, structura fructelor și a florilor etc. Astfel, el reușește să delimiteze principalele grupe de plante în: plante imperfecte și plante perfecte.
În grupul plantelor imperfecte el încadrează ciupercile, mușchii, lichenii, ferigile, algele ca si polipii și spongierii (ultimii fiind animale). În grupul plantelor perfecte el încadrează ierburile și arborii, iar fiecare din aceste grupe le împarte în mono si dicotiledonate, ținând seama de structura florilor, fructelor și a semințelor.
Deși în sistemul de clasificare a lui Ray există numeroase erori față de sistematica actuala moderna și este considerat un sistem artificial de clasificare, în cadrul lui sunt grupe naturale bine definite și încadrate de autor precum : cruciferele, compozitele, labiatele, umbeliferele și cucurbitaceele.
Naturalist cu vaste preocupări, John Ray definește pentru prima dată în istoria științelor biologice, noțiunea de gen și specie. Speciile după el sunt „acele forme care… îți păstrează natura lor specifică și nici una din ele nu se naște din sămânța altei forme”. La baza acestei definiții stă criteriul filiației: descendenții nu pot aparține decât aceleiași forme, ca și părinții lor.
Deși aceste criterii care îl conduc la o interpretare fixistă, el consideră că totuși, în unele cazuri se poate produce o schimbare, o „transmutație ” a speciilor, arătând că din semințele unei forme poate să apară și alta.
John Ray a fost nu numai un renumit taxonomist al plantelor din secolul al XVII-lea, dar și fondatorul științelor zoologice. Majoritatea lucrărilor de zoologie sunt elaborate în colaborare cu prietenul său Willoughby, care a colecționat un bogat material zoologic. Din cauza morții premature a colaboratorului său, acest material nu a putut fi prelucrat și publicat.
În anul 1676, John Ray publică însă sub semnătura lui Willoughby, o vastă lucrare despre păsări, intitulată : „Ornithologiae, libri tres” („Tratat de ornitologie”) în care dă o nouă clasificare acestui grup.
Zece ani mai târziu, acesta publică în colaborare cu Willoughby „Historia piscium” („Istoria peștilor”), iar în anul 1693 publică singur lucrarea „Synopsis animalium quadrupedum” („Studiul animalelor patrupede”), în care este dată clasificare mamiferelor și a reptilelor.
La baza clasificării regnului animal el consideră importante criteriile anatomice, astfel încât vertebratele le grupează în:
- Animale cu sânge
- Respirație pulmonară:
- Inimă cu 2 ventricule [ vivipare cu păr (patrupede); ovipare cu pene (păsări)]
- Inimă cu un ventricul (reptile)
- Poziție nesigură (cetacee)
- Respirație branhială
- Peștii
- Animale fără sânge
- Mari
- Moluște
- Testacee
- Mici
- Insecte
John Ray reușește, în celelalte lucrări ale sale, să dea o clasificare originală diferitelor grupe de animale, de exemplu, peștilor și mamiferelor. El face greșeala de a include în grupul peștilor, cetaceele (ordin de mamifere acvatice care cuprinde cele mai mari animale actuale, corpul având forma unui pește și cu membrele anterioare transformate în lopeți). Peștii și cetaceele sunt animale acvatice cu sânge, lipsite de picioare, ce se deplasează cu ajutorul aripioarelor, care au pielea acoperită de solzi sau netedă, fără solzi sau păr, trăind numai în apă și neieșind niciodată pe uscat. Din această definiție observăm criteriile morfologice completate cu numeroase date ecologice.
În clasificarea peștilor propriu-ziși se vede că sunt utilizate mai multe criterii de morfologie externă și de anatomie, ca: modul de nutriție, modul de înmulțire, de mișcare etc.
În tratatul de „Ornitologie” , el dă o clasificare mai amănunțită, acestui grup de vertebrate utilizând numeroase criterii ecologice. El împarte păsările, după mediul lor de viață în: acvatice și terestre, litorale și marine, diurne și nocturne etc.
În clasificarea mamiferelor, John Ray folosește în special criteriile morfoanatomice, ca: structura degetelor, dentiția, tipul de coarne și tipul de nutriție. Astfel, el le împarte în mai multe grupe: cu copite și cu unghii, rumegătoare și nerumegătoare, cu coarne permanente sau cu coarne caduce etc.
În afara acestor trei opere valoroase din domeniul zoologiei, el lasă în manuscris lucrarea intitulată „Historia insectorum” („Istoria insectelor”), care apare în anul 1710, după moartea sa. Inspirat de lucrările marelui savant Swammerdam, împarte insectele în ametamorfe (fără metamorfoză) și metamorfe (cu metamorfoză) în continuare, folosind numeroase criterii ecologice, combinate cu cele morfologice și le grupează în : insecte terestre, acvatice și care trăiesc în viscerele altor animale; în insecte cu elitră și fără; cu aripi solzoase și membranoase etc.
Parcurgând opera marelui naturalist, putem afirma cu certitudine că John Ray a fost cel mai renumit taxonomist al secolului al XVII-lea, care a elaborat numeroase sisteme de clasificare a unor grupe de plante și animale, care a pregătit și contribuit substanțial la apariția sistemului de clasificare de mai târziu al lui C. Linne.
Andre Vesale (1514—1564) (pe numele adevărat Wesel) s-a născut la Bruxelles, în anul 1514. Vesale este primul anatomist modern, unul din cei mai mari biologi ai tuturor timpurilor, spirit îndrăzneţ, cer...