Cele 46 molecule de ADN din nucleul unei celule umane diploide puse cap la cap ar alcătui o lungime de circa 2 metri.

J. Diculescu şi colab. (1983)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
IMUNOGLOBULINĂ

(ANTICORP) - fracțiune glicoproteică (globulină) prezentă în ser și fluidele corpului, separabilă electroforetic, ce conține anticorpi, sintetizați de limfocite B și plasmocite. Structura de bază a proteinei imunoglobulinei a fost descoperită în anii 1960. Ea constă din două tipuri de catene (lanțuri) polipeptidice identice: două ușoare — L (engl. light — ușoare) cu o greutate moleculară de 17 000 (fiecare având circa 220 aminoacizi) și două grele — H (engl. heavy — greu) cu o greutate moleculară de 35 000 (fiecare având circa 440 aminoacizi), ținute împreună de legături bisulfidice. Fiecare asemenea unitate de patru catene conține două poziții identice de legare pentru antigeni, fiecare poziție fiind formată în parte de aminoacizi specifici catenei ușoare și în parte de aminoacizi specifici catenei grele. Secvențele aminoacizilor din cele două tipuri de catene (ușoare și grele) au fost stabilite pe baza studierii unor anticorpi omogeni produși de celule specifice mielomului (cancer al celulelor din măduva oaselor: mielocite, mieloblaste, limfocite, plasmocite). Celulele dintr-un mielom sunt descendente ale unei singure celule originare canceroase, ca urmare moleculele anticorpi dintr-un mielom au aceeași secvență de aminoacizi. Se poate deduce că secvențele de aminoacizi atât din catenele L, cât și din catenele H, variază de la un tip de imunoblobulină la altul. Regiunile variabile ale imunoglobulinei simbolizate V, care le conferă specificitate și de care se leagă antigenul, sunt localizate la capetele amimo-terminale ale celor patru catene și implică 108 aminoacizi. Restul catenelor: jumătate din fiecare catenă L (circa 110 aminoacizi, simbolizate CL) și trei pătrimi din fiecare catenă H (circa 330 aminoacizi, simbolizate CH1, segment de legătură, CH2 și CH3) au secvențe de aminoacizi aproape identice, de unde denumirea de regiuni constante simbolizate C. Cercetătorii W. Dreyer și C. Bennett (1965), de la California Institute of Technology, consideră că regiunile V și C ale catenei grele sunt codificate de gene separate: câte o singură genă codifică segmentele regiuniiC (CL și CH), în timp ce regiunile V (VL și VH) sunt codificate de multe mii de gene. În celulele embrionare genele pentru regiunile V și C sunt separate în spațiu, în timp ce în celulele producătoare de anticorpi, genele pentru codificarea regiunilor V și C sunt alăturate datorită unei recombinări genetice. Compararea mARN pentru catena H, (ce include secvența de ADN din genele funcționale ce codifică regiunea VH și regiunea CH, cu cele 4 segmente: CH1, segmentul de legătură, CH2 și CH3) a evidențiat faptul că în ADN și în ARN premesager există 4 introni care separă cele 5 segmente funcționale-exoni, ce se regăsesc în mARN matur și în proteina (catena) H. În catena L există doi introni: unul în regiunea VL, altul între regiunile VL și CL. Până în prezent au fost evidențiate mai mult de 200 gene VL, respectiv VH. Cum s-a arătat, specificitatea unei imunoglobuline este determinată de ambele sale componente VL și VH, aceasta înseamnă că numărul potențial de anticorpi diferiți: VL X VH, sau 200 X 200 = 40 000. În contrast, au fost evidențiate doar două gene CL (Cλ—lambda și Cκ — Kappa) localizate în cromozomi diferiți și o asociație de gene CH linked (la șoarece 8 gene separate fiecare de peste 200 kilobaze de ADN situate în cromozomul l2). O genă VH și una din genele CH sunt legate în procesul recombinării, prin așa-numite gene D (pentru diversitate; situate la capătul 3' al genelor VH) și segmente JH (engl. joining — asamblare, unire; situate la capătul 5' al genelor CH; în mARN matur există o singură genă VH, o genă D, un segment J și o genă CH). Fiecare dintre genele CH reflectă diferite roluri funcționale ale produselor lor, printre care o specificitate generală mai ridicată. La om, dintre genele asociate CH fac parte: Cµ, Cγ3, Cγ1, Cγ2b, Cγ2a, Cα (de la segmentele JH spre capătul 3'). Ca urmare, orice genă VH se poate combina cu oricare dintre genele D (D1, D2, D3, D4) și segmentele J (J1, J2, J3), care, la rândul lor, se pot recombina prin așezare lângă oricare dintre genele asociate CH (restul genelor CH sunt excizate). Această combinare a determinanților genetici din catena grea (H) generează cele cinci clase de imunoglobuline, distincte imuno-chimic și anume (în paranteză este indicată denumirea catenei grele): IgA (alpha), IgD (delta), IgE (epsilon), IgG (gamma) și IgM (miu), pe care le poate sintetiza oricare dintre celulele specializate în producerea anticorpilor.

Alte forme de scriere (cuvantul fără diacritice): IMUNOGLOBULINA