Fiecare individ conține în sine istoria regnului din care face parte.

I. Drăghici

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
IMUNITATE

(lat. immunis — liber) — capacitate a unui organism vegetal sau animal de a manifesta rezistență maximă față de un produs nociv sau un agent infecțios (viruși, bacterii, fungi și animale parazite); nesensibilitate sau nereceptivitate față de o infecție. Imunitatea poate fi totală sau parțială. Poate fi naturală (ereditară, care, obișnuit, determină rezistența pasivă-statică sau axenia) și dobândită (activă-dinamică, declanșată în urma unei reacții de preîmbolnăvire specifică și vaccinări). Imunitatea plantelor se datorează unor factori anatomo-morfologici (suprafață cerată, cuticulă groasă etc. care împiedică pătrunderea agentului patogen) și unor factori chimico-fiziologici sau protoplasmici, care înhibă dezvoltarea și înmulțirea agenților patogeni (compoziția citoplasmei reprezintă un mediu nefavorabil dezvoltării agentului patogen sau a dobândit imunitate prin preinfecții). La animale, imunitatea este determinată de mecanisme diverse (impenetrabilitatea pielii, stomac antiseptic, fagocitoză, anticorpi naturali sau artificiali).