Th. Schwann (1874)
Termen | Definiție |
---|---|
ANTROPOID |
(gr. anthropos - om; eidos — formă) — termen utilizat pentru a indica asemănarea maimuțelor superioare: gorila, cimpanzeul, urangutanul și gibonul (cunoscute sub denumirea de maimuțe antropoide) cu omul. Maimuțele superioare sunt clasificare împreună cu omul în subordinul Anthropoidea, nu atât datorită asemănărilor cu omul, ci datorită unor caracteristici comune fundamentale ale scheletului, craniului, dinților, creierului, viscerelor și simțurilor. Aceste trăsături, împreună cu evidențele fosile, demonstrează originile comune și evoluția antropoidelor. Se consideră că toate antropoidele aparțin unui singur ordin: Primates, care, potrivit lui G. G. Simpson (1945), cuprinde două subordine: a) Prosimii (prosimieni: lemurieni, ai-ai și tarsioidele — maimuțe inferioare arboricole, cu degetul mare opozabil, dentiție asemănătoare mamiferelor insectivore, ochi așezați lateral, cu coadă ș.a.); b) Anthropoidea cu trei superfamilii: Ceboidea (maimuțele din Lumea Nouă), Cercopithecoidea (maimuțele din Lumea Veche) și Hominoidea, cu trei familii: Pongidae (gibonul, gorila, cimpanzeul, urangutanul), Oreopithecidae (dispărute) și Hominidae (omul fosil și modern; Pitencanthropus și Australopithecus); sunt caracterizate prin encefal mare, cu emisfere cerebrale dezvoltate prevăzute cu circumvoluții, ochi așezați în față, corp turtit dorsoventral, degetul mare opozabil la toate membrele (exclusiv membrele inferioare la om), cu unghii la degete, dentiție completă, o singură pereche de mamele, omnivore. Potrivit altei clasificări ordinul Primates cuprinde trei subordine: lemurienii (primatele inferioare din Africa situată la sudul Saharei, Madagascar, sudul Indiei, Sumatra și Kalimantan), tarsioidele primate mai evoluate, cu mers biped și stațiune semiverticală, arboricole, nocturne, din Insulele Sonde și Insulele Filipine) și simienii (primatele evoluate). Acest subordin, după forma nasului, numărul dinților și forma craniului se împarte în Platyrrhina — maimuțe inferioare din America Centrală și America de Sud, cu septul nazal lat, cu coadă lungă și prehensilă, cu 32 — 36 de dinți, care duc o viață arboricolă, și Catarrhina — maimuțe superioare din Africa (fără Madagascar) și Asia de Sud-Est; cu sept nazal îngust, cu coada neprehensilă sau fără coadă, cu 32 de dinți și care duc viață arboricolă și terestră. Catarinele se împart în cercopitecide (posedă pungi faringiene, calozități fesiere, coadă neprehensilă, sunt erbivore și omnivore; cercopitecul, pavianul, magotul); hilobatide (nu au pungi faringiene și nici coadă, cu calozități fesiere nedezvoltate, membre anterioare lungi, arboricole; gibonul); antropomorfide (pongide; maimuțe mari, apropiate de om, fără pungi faringiene, fără calozități fesiere și coadă, lipsite de păr pe față și pe tălpi, duc viață arboricolă și terestră, se pot ridica în poziție bipedă, au encefal bine dezvoltat, cu aceleași grupe sanguine ca și omul, se îmbolnăvesc de aceleași boli ca și omul etc,: urangutanul, gorila, cimpanzeul; cu o capacitate craniană între 300 și 650 cm3); hominide (cu o singură specie actuală: omul — Homo sapiens — omul înțelept, rațional: cu stațiune bipedă, verticală, cu membrele anterioare sau mâinile — organe ale muncii —, talpa piciorului boltită, coloana vertebrală cu patru curburi, cu un bazin — centura pelviană și osul sacrum — larg, cutie craniană voluminoasă (în medie de 1 300 cm3): fălci scurte, bărbie proeminentă, emisfere cerebrale mari — acoperind celelalte părți ale encefalului — cu scoarța cerebrală foarte dezvoltată asigurând coordonarea activității organelor interne și integrarea organismului în mediul de viață. La om, alături de primul sistem de semnalizare: senzații formate pe baza excitanților externi, este prezent și al doilea sistem de semnalizare: vorbirea; omul are conștiință, raționează etc. Omul a evoluat sub influența factorilor biologici și a factorilor sociali: viața în comun, limbajul articulat, confecționarea și întrebuințarea uneltelor în procesul muncii. Primele primate și prosimienii primitivi au apărut în urmă cu circa 60 000 000 de ani în paleocen, în timp ce pongidele și hominidele au apărut în oligocen în urmă cu 30 000 000 de ani, dintr-un strămoș comun — Propliopithecus, iar hominizii ancestrali au apărut în miocen; australopitecul a apărut în urmă cu 5 milioane de ani, urmat de pitecantropus, și, în sfârșit, în a doua jumătate a pleistocenului, a apărut genul Homo (de Neanderthal și sapiens). |