(gr. anti - împotrivă; mitos — filament) — factor care inhibă mitoza. Un rol deosebit îl au substanțele chimice care pot acționa: 1. prin inhibarea intrării nucleilor în profază (ex. antipirina, izoniazida etc.); 2. prin blocarea cromozomilor în metafază (în urma inhibării formării fusului central). Astfel, cromozomii nu pot migra către poli datorită cărui fapt apare un nucleu de restituție închis într-o singură membrană celulară (ex. colchicina, acenaftenul, α-monobromonaftalenul, feniluretanul etc.); 3. prin tulburarea procesului formării membranei nucleare; astfel are loc apariția în celulă a 2, 3, 4 nuclei care pot fuziona (ex. paradiclorbenzenul, monoclorbenzenul, metaclortoluenul etc.). Factorii antimitotici pot determina, pe de o parte, inhibarea multiplicării celulelor (ex. tumorale), iar pe de alta, inducerea polipioidiei prin acumularea de metafaze. Radiațiile și substanțele cu efecte similare (radiomimetice; ex. trietilenmelamina, iperita etc., ca și unele antibiotice), care induc ruperi în ADN sau inhibă sinteza replicativă și funcția genelor, dezorganizează, de asemenea, diviziunea celulară.