Acizii nucleici - substratul chimic al eredității - au însușirile viului numai integrați în celulele vii. Scoși din celule, se comportă ca substanțe chimice inerte.

M. Andrei (1978)

Există 2328 rezultate în dicționar. ,
Caută în dicționar
Termenul începe cu Conține Căutare exactă Căutare aproximativă
Toate A B C D E F G H I Î J K L M N O P R S Ş T U V W X Y Z
Termen Definiție
ANTENĂ

(lat. antenna) — apendice (pereche) situat pe capul insectelor, al miriapodelor (la ambele, primul apendice) și crustaceelor (apendicele secund; subîncrengătura Antennata din încrengătura Arthropoda), servind mai ales ca organ de simț tactil și olfactiv (la crustacee, și pentru înot sau fixare) sau pentru a percepe sunetele emise de indivizii aceleiași specii (la majoritatea insectelor). Antenele sunt articulate și au dimensiuni și forme variabile (filiforme, capitate, lamelate, pectinate, clavate etc.). La crustacee primul apendice (pereche) al capului, sub denumirea de antenulă servește, obișnuit, ca organ de simț.